Melatonina, efecte adverse:
ce s-a măsurat la oamenii care au oprit-o
Două întrebări ajung aproape mereu înaintea celorlalte: creează dependență, și te îngrașă. Amândouă au un răspuns măsurat, și niciunul nu arată ca în titluri. Dependența nu e o senzație, sunt trei lucruri urmărite separat, iar cel mai lung studiu care le-a urmărit a ținut un an și s-a încheiat cu două săptămâni în care cercetătorii au căutat anume ce se întâmplă la oprire. Greutatea a fost cântărită în șapte studii, iar rezultatul comasat stă peste zero. Partea serioasă a articolului nu e niciuna dintre cele două.
„Dependența”
acoperă trei lucruri diferite
Când cineva întreabă dacă melatonina creează dependență, întreabă de fapt trei lucruri deodată, iar în farmacologie ele se urmăresc cu instrumente diferite.
Primul e toleranța: aceeași doză încetează să facă ce făcea, iar ai nevoie de mai mult pentru același efect. Se vede în doză, urmărită lună de lună. Al doilea sunt simptomele la oprire: ce apare în zilele de după ultima seară. Se măsoară cu liste de simptome aplicate înainte și după, nu din memorie. Al treilea e pierderea controlului: iei pentru că nu te poți opri, nu pentru că ai nevoie. Se evaluează prin chestionare despre tiparul de consum.
Cele trei nu merg obligatoriu împreună. Poți avea toleranță fără retragere, și invers.
Melatonina ajunge la doi receptori proprii, MT1 și MT2. O lucrare publicată în 2026 în Nature Communications, care a rezolvat structura unuia dintre ei la o rezoluție de 3,0 angstromi, îi descrie ca receptori cuplați cu proteine G, care răspund la un hormon secretat de corp pe un ritm de 24 de ore. Adică substanța ajunge într-un loc pe care corpul îl folosește oricum, zi de zi.
Consecința practică se vede în felul în care medicii sunt sfătuiți să oprească fiecare lucru. O sinteză de recomandări pentru insomnie, publicată în 2026 într-o revistă medicală germană și construită pe un consens Delphi, împarte substanțele în două grupuri. În primul, cele care se pot opri dintr-odată, pentru că nu produc simptome de retragere, și melatonina e acolo. În al doilea, agoniștii receptorilor de benzodiazepină, antidepresivele, antipsihoticele și gabapentinoidele, care după mai mult de două săptămâni se reduc treptat, cu 10 până la 25% pe săptămână, iar după un an de folosire sau la doze mari se reduc și mai lent.
Un cuvânt care descrie trei lucruri diferite nu e un răspuns, e o prescurtare. Întrebarea care are un răspuns e: ce s-a măsurat la oamenii care au oprit-o.
| Ce se urmărește | Cum se măsoară | Ce s-a găsit pentru melatonină |
|---|---|---|
| Toleranța aceeași doză nu mai face ce făcea | Doza urmărită lună de lună, pe tratament continuu | Fără semne de toleranță pe douăsprezece luni, într-un studiu deschis pe 244 de adulți |
| Oprirea ce apare în zilele de după | Liste de simptome aplicate înainte și după, plus somnul raportat zilnic | Fără simptome de retragere și fără înrăutățirea somnului în cele două săptămâni de după |
| Controlul iei fără să te poți opri | Chestionare despre tiparul de consum | Nemăsurat în studiile de mai sus, deci nici confirmat, nici infirmat |
| Producția proprie corpul mai face melatonină? | Un metabolit al melatoninei, cântărit în urina de noapte | Fără scădere a producției proprii după douăsprezece luni de administrare |
Întâi cât timp se reduce doza, după recomandările pentru medici. Apoi, și asta e teza capitolului, cât a durat fereastra în care cineva a căutat efectiv ceva.
Duratele de reducere treptată vin din sinteza de recomandări din 2026. Durata studiului și fereastra de după oprire vin din studiul deschis pe 244 de adulți, publicat în 2011 în Therapeutics and Clinical Risk Management.
Studiul care a măsurat efectiv oprirea
a ținut un an și s-a terminat cu două săptămâni de căutat
În 2011, cinci cercetători au publicat în Therapeutics and Clinical Risk Management rezultatul unei urmăriri lungi. Punctul interesant nu e că melatonina a ajutat la somn, ci ce s-a întâmplat după ce oamenii s-au oprit.
Au fost 244 de adulți cu probleme de somn de lungă durată, care veniseră dintr-un studiu anterior, dublu-orb, de stabilire a dozei. Au luat seara, în fiecare seară, 2 mg de melatonină cu eliberare prelungită, între șase și douăsprezece luni. Din cei 244, 36 au renunțat pe drum, 112 au terminat șase luni și 96 au terminat douăsprezece. Și abia atunci a început partea care contează: după ultima seară, două săptămâni de urmărire.
În acele două săptămâni s-au urmărit patru lucruri. Somnul, raportat zilnic de fiecare în jurnal. Efectele adverse, semnele vitale și analizele de laborator, la fiecare vizită. O listă de simptome construită anume pentru retragere, cu 84 de întrebări despre starea fizică. Și al patrulea, cel pe care nimeni nu îl pune de obicei: excreția urinară de noapte a unui metabolit al melatoninei, care e felul în care se cântărește indirect cât melatonină mai produce corpul singur.
Rezultatul, în cuvintele autorilor: nu a existat nicio dovadă de toleranță la tratament. Oprirea nu a fost însoțită nici de înrăutățirea somnului, nici de simptome de retragere, ci, din contra, de un beneficiu rezidual. Iar producția proprie de melatonină nu a fost suprimată, nici după douăsprezece luni de administrare continuă.
Asta răspunde direct la propoziția care se repetă pe aproape toate paginile românești despre melatonină: că folosirea regulată învață corpul să se bazeze pe aportul din afară și să producă mai puțin. Propoziția aia circulă fără nicio sursă. Studiul care a măsurat-o a măsurat-o în urină, iar producția nu a scăzut.
Și acum partea cinstită, pentru că un studiu bun nu e un studiu complet. A fost deschis, adică toată lumea știa ce ia, iar jurnalele de somn poartă asta cu ele. A fost pe o singură formă, 2 mg cu eliberare prelungită, care nu e același lucru cu o doză mai mare, eliberată dintr-odată. A fost pe o singură populație de adulți. Și 36 din 244 au plecat pe drum, iar despre ei nu se știe de ce. E cea mai atentă măsurătoare a opririi care există, și e una.
Întrebarea cu greutatea
are un răspuns care stă peste zero
Aici măsurătoarea e mai mică și mai simplă de povestit.
În 2017, în Current Pharmaceutical Design, a apărut o sinteză sistematică cu meta-analiză care a strâns studiile controlate pe oameni în care melatonina a fost dată și greutatea a fost cântărită. Au ieșit șapte studii, toate paralele, toate rulate în clinică, cu 244 de pacienți în total.
Autorii au comasat diferențele cu un model cu efecte aleatorii. Punctul central a ieșit 0,09 pe o scară de mărime a efectului, cu un interval de încredere de 95% care merge de la minus 0,17 până la plus 0,34. Eterogenitatea a ieșit zero, I pătrat egal cu 0,0%, cu p egal 0,66.
Șapte studii controlate, 244 de oameni în total. Punctul central al diferenței comasate e 0,09, iar intervalul merge de la minus 0,17 până la plus 0,34. Pătratul e estimarea, bara e intervalul, linia punctată e zero. Când intervalul trece peste zero, măsurătoarea nu distinge între mai mult, mai puțin și nimic.
Două lucruri de citit din cifrele astea, și sunt diferite.
Primul: intervalul trece peste zero, și îl trece în ambele sensuri. Autorii o scriu direct, niciunul dintre studiile incluse nu a găsit un efect puternic și semnificativ asupra greutății corporale, iar dintre ele unele au raportat o scădere și altele o creștere. Măsurătoarea nu distinge între mai mult, mai puțin și nimic.
Al doilea: eterogenitatea zero înseamnă că studiile nu s-au contrazis între ele. E neobișnuit și face rezultatul nul mai informativ decât pare la prima vedere, pentru că nu e o medie între două tabere.
Ce nu e: șapte studii și 244 de oameni sunt o măsurătoare mică, niciunul nu a fost construit cu greutatea ca întrebare principală, iar oamenii din ele erau pacienți de clinică aflați și pe alte tratamente. Deci propoziția corectă e că nimeni nu a măsurat o schimbare de greutate, în niciun sens, și că măsurătoarea care există e mică. Nu e același lucru cu „s-a dovedit că nu”, și nici pe departe cu „te îngrașă”.
Ce s-a raportat efectiv,
în treizeci și șapte de studii
În 2019, în CNS Drugs, a apărut o sinteză sistematică cu o regulă de includere bună: a luat numai studiile randomizate, controlate cu placebo, care raportau și tipurile, și frecvențele efectelor adverse. Multe studii raportează doar că „a fost bine tolerat”, iar acelea nu spun nimic. Au rămas 37.
Dozele zilnice au mers de la 0,15 mg la 12 mg. Oamenii au fost urmăriți până la 29 de săptămâni, dar cele mai multe studii au durat patru săptămâni sau mai puțin.
Cel mai frecvent raportate, în ordine: somnolența de zi, 1,66%. Durerea de cap, 0,74%. Alte efecte legate de somn, 0,74%. Amețelile, 0,74%. Scăderea temperaturii corpului, 0,62%. Foarte puține efecte au fost considerate grave sau cu semnificație clinică, iar cele raportate au fost agitație, oboseală, schimbări de dispoziție, coșmaruri, iritație a pielii și palpitații. Majoritatea s-au stins de la sine în câteva zile, fără nicio ajustare de doză, sau imediat după oprirea tratamentului.
Și acum lucrul care merită citit de două ori: cel mai frecvent efect advers al unei substanțe luate ca să adormi mai repede e somnolența în timpul zilei.
Nu e o ironie, e mecanismul care ajunge la ora greșită. Melatonina nu e un sedativ, e un semnal de oră. Într-un studiu publicat în 2025 în International Journal of Molecular Sciences, 66 de voluntari sănătoși, 33 de femei între 24 și 38 de ani și 33 de bărbați între 24 și 44, au dat sânge la 02:00, 08:00, 14:00 și 20:00. Melatonina a urmat un ritm de 24 de ore curat, cu un vârf nocturn la 02:00, în jur de 98 de picograme pe mililitru, și un minim de zi la 14:00, în jur de 9. Un raport de circa unsprezece la unu între noapte și mijlocul zilei.
Dacă semnalul ăla pică prea târziu, pică în dimineața ta. De aceea ora contează mai mult decât doza, iar lumina din casă înainte de culcare mută același semnal fără să fi luat nimic.
O ultimă notă de onestitate asupra procentelor de mai sus: autorii și-au notat singuri cele 37 de lucrări pe criteriile de risc de distorsiune, și doar opt au ieșit bune pe ansamblu, 16 acceptabile și 13 slabe, în bună parte pentru că aproape jumătate au fost publicate înainte să existe ghidurile de raportare. Deci cifrele sunt cele mai bune pe care le avem, nu cifre precise.
Întâi cât de des a fost raportat fiecare efect, în cele 37 de studii. Apasă al doilea buton ca să schimbi complet măsurătoarea, de pe ce s-a simțit pe cât din miligramele înghițite ajung în sânge.
Frecvențele vin din sinteza din 2019 pe 37 de studii randomizate. Procentele de absorbție vin din sinteza de farmacocinetică din 2015, care a strâns 22 de studii cu doze între 0,3 și 100 mg.
Același miligram,
alt nivel în sânge
În 2015, în European Journal of Clinical Pharmacology, a apărut o sinteză sistematică a farmacocineticii melatoninei la om. A strâns 22 de studii, cu doze între 0,3 și 100 mg, date pe gură sau în venă.
Două cifre sunt stabile. După o formă cu eliberare imediată luată pe gură, vârful în sânge vine la aproximativ 50 de minute. Timpul de înjumătățire e de circa 45 de minute, pe ambele căi de administrare. Adică o fereastră scurtă, care nu acoperă o noapte întreagă.
A treia cifră e cea care schimbă discuția. Disponibilitatea pe gură, adică procentul din ce înghiți care ajunge efectiv în circulație, a fost în medie în jur de 15%, dar a variat între 9 și 33% de la un studiu la altul. Iar concentrația maximă, expunerea totală, clearance-ul și volumul de distribuție au variat, scriu autorii, extensiv între studii.
Ce a mutat cifrele, după aceeași sinteză: vârsta, cafeaua, fumatul, contraceptivele orale, faptul că mâncaseși sau nu, și fluvoxamina. La pacienții în stare critică, absorbția a fost accelerată și eliminarea compromisă.
Fluvoxamina e singura dintre ele cu o cifră proprie, și e mare. Într-un studiu publicat în 2000 în Clinical Pharmacology and Therapeutics, cinci voluntari sănătoși au primit 5 mg de melatonină, o dată singură și o dată alături de 50 mg de fluvoxamină. Cu fluvoxamină, expunerea totală la melatonină a fost în medie de 17 ori mai mare, iar concentrația maximă de 12 ori mai mare. Timpul de înjumătățire terminal nu s-a schimbat semnificativ, ceea ce le-a spus autorilor că nu se producea mai multă melatonină, ci că fusese blocată calea pe care ea se elimină.
Cafeaua și fumatul apar pe aceeași listă pentru că trec prin același loc din ficat. Nu cu un factor de 17, dar nu cu zero.
| Ce schimbă nivelul din sânge | În ce sens | Cât de bine e măsurat |
|---|---|---|
| Fluvoxamina | Expunere totală de 17 ori mai mare, vârf de 12 ori mai mare | Un studiu, cinci voluntari sănătoși, doză unică |
| Cafeaua | Nivel mai mare, fără o cifră comasată | Semnalată ca factor în sinteza de farmacocinetică |
| Fumatul | Nivel mai mic, fără o cifră comasată | Semnalat ca factor în aceeași sinteză |
| Contraceptivele orale | Nivel mai mare, fără o cifră comasată | Semnalate ca factor în aceeași sinteză |
| Mâncarea | Schimbă momentul și cât se absoarbe | Semnalată ca factor în aceeași sinteză |
| Vârsta | Schimbă și nivelul, și cât de repede se elimină | Semnalată ca factor în aceeași sinteză |
Tradus în ce faci cu informația: cifra de pe cutie e cât înghiți. Cât ajunge în sângele tău depinde de vârsta ta, de cafeaua ta, de fumat, de masa de seară, de ce altceva iei, și de o variație personală pe care sinteza nu a putut să o restrângă. De aceea „pe colega mea au funcționat atâtea miligrame” nu e o informație despre tine. E același tip de aritmetică de care are nevoie și cifra de magneziu de pe o etichetă: numărul scris și numărul care contează nu sunt mereu același număr.
Riscul care crește,
și nu e la adulți
Până aici, articolul a fost în bună parte liniștitor. Capitolul ăsta nu e, și are cifrele cele mai solide din tot textul.
În 2022, centrul american pentru controlul bolilor a publicat o analiză a datelor din sistemul național de toxicologie. Între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2021 s-au raportat 260.435 de înghițiri de melatonină singură la persoane de până la 19 ani. Numărul anual a crescut cu 530%. În 2021, melatonina a reprezentat 4,9% din toate înghițirile pediatrice raportate centrelor de toxicologie, față de 0,6% în 2012.
Spitalizările și rezultatele mai grave au crescut și ele în acei zece ani, iar creșterea a venit mai ales din înghițiri neintenționate la copii de până la cinci ani. Cinci copii au avut nevoie de ventilație mecanică. Doi au murit.
Motivul nu e că melatonina a devenit mai periculoasă între 2012 și 2021. E că a ajuns mult mai multă, în mult mai multe case. Aceeași analiză notează că vânzările din Statele Unite au urcat de la 285 de milioane de dolari în 2016 la 821 de milioane în 2020, și că în 2020 melatonina devenise cea mai înghițită substanță dintre toate cele raportate la copii.
E singurul capitol al articolului care cere o faptă, nu o liniștire. Cutia stă sus, închisă, acolo unde un copil nu ajunge. Și un copil nu primește melatonină fără medic, nici 5 mg, nici 1 mg.
Când melatonina nu e o idee bună, sau nu singură. Jeleurile noastre au 5 mg pe porție, iar porția de pe cutie nu se depășește. După ce o iei, nu conduci și nu folosești utilaje: cel mai frecvent efect raportat e somnolența, iar ea nu se uită la ceas. Dacă ești însărcinată sau alăptezi, dacă e vorba de un copil sau de un adolescent, cere sfatul medicului înainte. Dacă iei un anticoagulant, un imunosupresor, un antiepileptic, un antidepresiv sau orice tratament de lungă durată, întreabă medicul sau farmacistul, pentru că nivelul de melatonină din sânge poate fi mutat mult de un singur medicament luat alături. Și dacă ai deja un medicament pentru somn, nu îl opri și nu îl înlocui singură cu un supliment. A se păstra departe de accesul copiilor.
Unde se potrivește
jeleul nostru
Cifrele de pe cutie, întâi, pentru că ele sunt singurul lucru pe care un producător chiar îl garantează. Porția e de două jeleuri și are 5 mg de melatonină, 200 mg de extract de mușețel într-un raport de 25 la 1 și 200 mg de extract de lavandă într-un raport de 10 la 1. Cutia are 60 de jeleuri, adică 30 de porții. Aroma e de mure. Fabricat în România.
Propoziția care se poate spune simplu e una: melatonina contribuie la reducerea timpului necesar pentru a adormi.
Articolul de mai sus e despre altceva, despre ce s-a măsurat la oprire, la greutate și la efectele raportate, iar partea aia nu e un argument de vânzare, e context. Jeleul e o formă de melatonină, nu un răspuns la o noapte întreagă: fereastra lui în sânge e scurtă, de ordinul orelor, nu al dimineții.
Practic: se ia cu puțin timp înainte de culcare, nu la trei dimineața când te-ai trezit, pentru că atunci semnalul cade în dimineața care urmează. Dacă seara ta are și o problemă de agitație, nu doar de oră, L-teanina e un alt capitol și l-am scris separat.
Întrebări frecvente
despre efectele adverse ale melatoninei
„Dependență” acoperă trei lucruri care se măsoară separat: nevoia de doze tot mai mari, simptome la oprire și pierderea controlului asupra consumului. Studiul cel mai lung care le-a urmărit a mers pe 244 de adulți, între șase și douăsprezece luni, și s-a încheiat cu două săptămâni în care s-a căutat anume ce apare după oprire. Nu a apărut nici nevoia de doze mai mari, nici simptome de retragere. E un singur studiu, deschis, pe o singură formă de melatonină.
În cele șapte studii controlate în care oamenii au fost și cântăriți, diferența comasată a fost de 0,09 pe o scară de mărime a efectului, cu un interval care merge de la minus 0,17 până la plus 0,34. Altfel spus, intervalul trece peste zero și îl trece în ambele sensuri. Autorii scriu că niciunul dintre studiile incluse nu a găsit un efect puternic și semnificativ asupra greutății corporale. Sunt 244 de oameni în total, deci o măsurătoare mică.
În studiul de un an, oprirea s-a făcut direct, iar cele două săptămâni de după au fost tocmai fereastra în care s-au căutat simptome. O sinteză de recomandări pentru medici, publicată în 2026, pune melatonina în grupul substanțelor care se pot opri dintr-odată, iar agoniștii receptorilor de benzodiazepină în grupul care se reduce treptat, cu 10 până la 25% pe săptămână. Dacă iei deja un medicament pentru somn, nu îl opri și nu îl înlocui singură, întreabă medicul.
Somnolența de zi, raportată de 1,66% dintre participanții celor 37 de studii randomizate strânse într-o sinteză din 2019. Urmează durerea de cap, cu 0,74%, alte efecte legate de somn, cu 0,74%, amețelile, cu 0,74%, și scăderea temperaturii corpului, cu 0,62%. Majoritatea s-au stins de la sine în câteva zile, fără nicio schimbare de doză, sau imediat după oprire. Cel mai frecvent efect advers e, de fapt, mecanismul care ajunge la ora greșită.
Aici e întrebarea care merită dusă la medic sau la farmacist, nu rezolvată singură. Într-un studiu pe cinci voluntari sănătoși, 5 mg de melatonină luate alături de 50 mg de fluvoxamină au dat o expunere totală de 17 ori mai mare și o concentrație maximă de 12 ori mai mare. Aceeași sinteză de farmacocinetică mai găsește că vârsta, cafeaua, fumatul, contraceptivele orale și faptul că ai mâncat sau nu schimbă nivelul din sânge.
Nu fără medic, și partea asta are cifrele cele mai serioase din tot articolul. Între 2012 și 2021, centrele americane de toxicologie au înregistrat 260.435 de înghițiri de melatonină la persoane de până la 19 ani, cu o creștere de 530% a numărului anual. Creșterea a venit mai ales din înghițiri neintenționate la copii de până la cinci ani. Cinci copii au avut nevoie de ventilație mecanică și doi au murit. Ține cutia acolo unde un copil nu ajunge.
Comentarii (0)
Nu există comentarii la acest articol. Fii primul care lasă un mesaj!