Vitamina D în noiembrie:
de ce cifra din analiză nu e încă punctul cel mai de jos
Cei mai mulți oameni fac analiza de vitamina D exact acum, în noiembrie, se sperie de cifră și schimbă ceva pe loc. Numărul din buletin nu e însă o fotografie a lunii noiembrie. E, în mare parte, o fotografie a lunii octombrie, iar curba pe care stai continuă să coboare până la sfârșitul iernii.
Ce se închide în noiembrie,
și ce nu se închide
Pielea fabrică vitamina D sub radiația ultravioletă de tip B, iar cantitatea de UVB care ajunge efectiv la sol nu are mare legătură cu cât de senin e cerul. Are legătură cu unghiul. Când soarele stă jos, razele traversează un strat de atmosferă mult mai gros, iar ozonul absoarbe tocmai porțiunea de spectru care declanșează reacția din piele. De asta o zi de noiembrie poate fi orbitor de luminoasă și, pentru pielea ta, complet inutilă.
Ce nu se închide, în schimb, e nevoia. Corpul nu cere mai multă vitamina D în noiembrie decât în iulie. Se închide o singură sursă, cea mai mare, iar ce rămâne e farfuria, care la capitolul ăsta e săracă: pește gras, gălbenuș de ou, ficat. Cam atât.
Noiembrie nu schimbă nimic în tine. Schimbă unghiul sub care soarele îți atinge pielea, iar unghiul decide dacă fotonii care contează mai ajung până jos.
Mecanismul pe latitudine, cu studiul clasic care a măsurat prima dată fereastra moartă, e scris pe larg în ce vitamine să iei toamna. Articolul de față merge mai departe, pe forma curbei: cât ține iarna, cât de adânc coboară și unde pică exact luna în care faci analiza.
Câte luni ține iarna fără UVB,
pe cifre măsurate în Europa
În 2016, un grup condus de Colette O’Neill a publicat în Nutrients o hartă a dozelor lunare de UVB util pentru sinteza vitaminei D, pentru regiuni din toată Europa, pusă alături de valorile serice măsurate la aceleași populații. Lucrarea folosește un prag: o lună în care doza medie rămâne sub 1.000 J pe metru pătrat se numără ca lună de iarnă a vitaminei D.
| Regiune | Latitudine | Luni sub prag |
|---|---|---|
| Creta | 35 de grade nord | 0 |
| Atena | 37 de grade nord | 2 |
| Thessaloniki | 40,6 grade nord | 2 |
| Germania | 47 până la 55 de grade nord | 4 |
| Irlanda | 51 până la 54 de grade nord | 5 |
| Țările de Jos | 52 de grade nord | 5 |
| Regatul Unit | 50 până la 59 de grade nord | 6 |
| Copenhaga și Aarhus | 56 de grade nord | 6 |
| Oslo | 60 de grade nord | 6 |
| Reykjavík | 64 de grade nord | 7 |
| Tromsø | 69 de grade nord | 8 |
Primul lucru care sare în ochi e că nu există o Europă. Sunt două. La capătul de sud al tabelului, Creta nu are nicio lună sub prag, iar în Grecia nicio regiune din set nu a coborât vreodată sub 500 J pe metru pătrat. La celălalt capăt, în Norvegia, Islanda și Finlanda, din noiembrie până în februarie, dozele lunare au stat sub 100.
Al doilea lucru e decembrie. E singura lună în care harta devine uniformă: niciuna dintre regiunile europene din studiu nu a avut o doză lunară medie peste 1.000 J pe metru pătrat. În Germania, decembrie și ianuarie au stat sub 200.
Și mai e o cifră care spune mult fără să pară: media anuală a Germaniei e de 2.500 J pe metru pătrat, cu o abatere standard de 2.100. O împrăștiere aproape egală cu media nu descrie un an. Descrie două sezoane lipite cap la cap, dintre care unul contribuie aproape cu nimic. Patru luni din doisprezece, adică 40 la sută din an, stau sub prag acolo. La Thessaloniki, 21 la sută.
România nu e în setul de date al acestei lucrări. Nu există acolo un număr pentru Cluj sau pentru Constanța, iar noi nu îl inventăm. Ce se vede, în schimb, e cum crește numărul de luni odată cu latitudinea și unde se opresc cele două capete.
Surpriza: mai la nord,
salturi sezoniere mai mici
Intuiția spune că o iarnă mai lungă fără soare înseamnă o prăbușire mai mare a valorii din sânge. Măsurătorile din aceeași lucrare spun pe dos. Cea mai mare distanță între vârful de vară și minimul de iarnă nu a fost la cercul polar, ci în Irlanda, la 51 până la 54 de grade nord: aproximativ 25 nmol pe litru, adică în jur de 10 ng pe mililitru pe buletinele noastre.
Mai la nord, oscilația se turtește. La Reykjavík, la 64 de grade, distanța a fost de circa 14 nmol pe litru. La Tromsø, la 69 de grade, circa 20. Iar minimele de iarnă, partea cu adevărat neașteptată, au fost mai sus acolo decât în Irlanda.
Opt luni fără UVB peste prag și un minim de iarnă mai mare decât al unei țări cu cinci. Lucrarea raportează cifrele, nu o explicație unică pentru ele, așa că nici noi nu îți vindem una. Ce se citește direct din tabel e destul: unde nimeni nu se bazează pe soare, valoarea nu mai urmează soarele.
Un detaliu din aceeași lucrare merită reținut separat, pentru că arată cât de mult contează grupul, nu doar harta: la Tromsø, adolescenții de 15 până la 18 ani au stat, pe toate cele opt luni de iarnă, cu aproximativ 25 nmol pe litru sub adulți, la un nivel aproape constant, în jur de 40.
De ce cifra din noiembrie e, în mare parte,
o cifră de octombrie
25(OH)D e forma de depozit, nu una care se mișcă de la o oră la alta. Timpul ei de înjumătățire în organism e de aproximativ 15 zile. Tradus simplu: aproape jumătate din valoarea pe care o vezi azi pe hârtie vine din ultimele două săptămâni, iar cealaltă jumătate din ce a fost înainte de ele.
O recoltare făcută în prima săptămână din noiembrie măsoară deci, în bună măsură, octombrie, plus un rest din septembrie. Asta are două consecințe foarte practice, și amândouă încurcă oameni în fiecare toamnă.
O schimbare făcută la 1 noiembrie nu apare într-o analiză din 10 noiembrie. Nu pentru că nu ar conta, ci pentru că depozitul se mută lent, în ambele sensuri. Ce măsori la zece zile e mai ales zgomotul metodei.
Dacă ai prins soare la final de vară, o parte din el e încă în cifră. Valoarea pare decentă și nu e o minciună. E un rest, și scade.
Aici intră decalajul observat în studiul european: seria serică a populației urmărea curba disponibilității UVB în linii mari, dar cu o întârziere. Ăsta e exact motivul pentru care minimul anului nu cade în decembrie, luna cu cea mai puțină lumină, ci mai târziu, spre sfârșitul iernii. În noiembrie ești pe pantă. Nu la bază.
Ce poți citi corect
din analiza făcută acum
O analiză de noiembrie e utilă. Doar că răspunde la o întrebare mai îngustă decât crede lumea. Iată ce spune și ce nu spune.
Îți spune dacă intri în iarnă de la 15 sau de la 32. Asta chiar schimbă discuția cu medicul, și e singurul motiv solid să faci analiza acum.
Două recoltări din aceeași perioadă a anului, de preferat la același laborator, se pot pune una lângă alta. Un noiembrie față de un august nu se compară.
Aceeași persoană, măsurată la sfârșitul iernii, va fi mai jos. Cifra de acum e un punct de pe o pantă în coborâre, nu fundul ei.
La un timp de înjumătățire de 15 zile, o a doua recoltare prea apropiată arată metoda de laborator, nu o schimbare reală.
Pragurile tipărite pe buletin, conversia dintre ng pe mililitru și nmol pe litru și momentul potrivit pentru retestare sunt scrise pe larg în valori normale vitamina D. Cât se ia pe zi e discutat separat, cu cifre, în câte unități de vitamina D pe zi. Aici am vrut doar să fie limpede ce anume ai în mână când citești un rezultat de noiembrie.
Înainte să schimbi ceva pe baza unei singure cifre. Dozele mari și schemele de încărcare se stabilesc de medic, pe baza analizei tale, nu a unui articol. Dacă ești însărcinată, alăptezi sau cumperi pentru un copil, cere sfatul medicului înainte de orice supliment cu vitamina D. Dacă iei anticoagulante de tip antivitamina K, vorbește cu medicul înainte de un produs care conține vitamina K2. Și nu aduna două produse care conțin amândouă vitamina D, fiindcă dozele se însumează fără să îți dai seama.
Ce e în capsulele ROOTFUL
cu D3, K2 și A
Cifrele de pe etichetă, fără ocolișuri. O porție înseamnă două capsule pe zi, luate la masa principală. În ele intră colecalciferol obținut din lanolină, 100 µg, adică 4.000 UI; menachinonă-7 în forma all-trans, 240 µg; și vitamina A, 800 µg. Un flacon are 60 de capsule, adică 30 de zile. Fabricate în România.
Vitamina D contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar și a mușchilor.
Unde se leagă de articolul ăsta: toate trei vitaminele sunt liposolubile, deci se absorb mai bine alături de o masă care conține grăsimi. E singurul detaliu de administrare care chiar schimbă ceva, și e scris pe cutie. Doza de 4.000 UI pe porție e gândită pentru sezonul rece, nu pentru a fi adăugată peste un alt produs care conține deja vitamina D.
Compoziția completă, cu ce face fiecare dintre cele trei, e în ghidul produsului. Dacă ești încă în faza de comparat etichete, cea mai bună vitamina D3 cu K2 trece prin criteriile de citit înainte de cumpărare, iar ora administrării e discutată în când se ia vitamina D.
Comentarii (0)
Nu există comentarii la acest articol. Fii primul care lasă un mesaj!