Colagen marin hidrolizat: ce ajunge în sânge
nu e colagen, e o pereche de doi aminoacizi
Colagenul pe care îl înghiți nu ajunge nicăieri în forma în care l-ai înghițit. Se rupe, ca orice proteină. Iar când cercetătorii au căutat efectiv în sângele oamenilor, după o priză de colagen hidrolizat, molecula pe care au găsit-o în cea mai mare cantitate era una foarte mică: prolină lipită de hidroxiprolină. Doi aminoacizi, 228 de daltoni. Articolul ăsta e despre drumul de la 300.000 la 228 și despre de ce treapta aia contează mai mult decât mărimea de pe cutie.

Ce e colagenul, înainte de orice hidroliză
trei lanțuri răsucite, cu glicină la fiecare al treilea loc
Colagenul nu e o proteină ca albumina sau ca o imunoglobulină. E o frânghie. Trei lanțuri de aminoacizi, fiecare răsucit spre stânga, se înfășoară unul în jurul altuia spre dreapta și formează o triplă helice. Masa totală ajunge în jurul a 300.000 de daltoni, iar unitatea funcțională, tropocolagenul, măsoară circa 300 de nanometri în lungime și între 1,5 și 2 nanometri în diametru.
Secvența de aminoacizi se repetă după o regulă strictă: Gli-X-Y. Glicina, cel mai mic aminoacid care există, ocupă fiecare a treia poziție, iar pe X și pe Y stau cel mai des prolina și hidroxiprolina. Nu e o curiozitate de manual. Glicina e singura care încape în centrul helicei, iar prolina și hidroxiprolina rigidizează lanțul și țin structura închisă.
Regula se vede în analiza chimică, nu doar în desen. Într-o comparație de compoziție publicată în 2025, colagenul din piele de cod are 266 de resturi de glicină la fiecare 1.000 de resturi de aminoacid. Aproximativ unul din trei, exact cât prezice regula, plus 63 de prolină.
Colagenul marin e în cea mai mare parte de tip I, adică același tip care predomină în pielea, oasele și tendoanele noastre. Structura și masa moleculară sunt apropiate de cele ale colagenului bovin sau porcin, iar diferențele stau în compoziția în aminoacizi și în temperatura la care helicea se desface. Am scris separat despre ce înseamnă asta practic, în comparația dintre colagenul marin și cel bovin.
Consecința care contează aici: frânghia asta e greu de desfăcut. Legăturile de hidrogen și împachetarea densă o fac aproape insolubilă în apă. Nimeni nu bea colagen nativ, pentru că nu se dizolvă și, chiar dacă s-ar dizolva, nu ar trece nicăieri.
Hidrolizat înseamnă tăiat, în două trepte
întâi gelatină, apoi peptide
Prima treaptă e denaturarea. Sub căldură, acid sau bază, cele trei lanțuri se desfac unul de altul și rezultatul poartă un nume pe care îl știe toată lumea: gelatină. Un amestec de lanțuri unice, între 50 și 1.000 de aminoacizi fiecare, cu mase între 3.000 și 200.000 de daltoni. Compoziția rămâne aceeași, glicină la fiecare al treilea loc, prolină și hidroxiprolină pe restul.
A doua treaptă e hidroliza enzimatică propriu-zisă. Proteaze tăiate pe măsură rup lanțurile de gelatină în peptide scurte. Aici se oprește procesul industrial și de aici pleacă pudra care intră în capsulă.
Diferența de scară între cele două capete e cea care se pierde mereu în comunicarea comercială, și e enormă.
Apasă ca să treci de la masa moleculară la numărul de aminoacizi. Benzile sunt pe scară logaritmică, altfel ultima nu s-ar vedea deloc.
daltoni, tripla helice întreagă
daltoni, lanțuri desfăcute unul de altul
daltoni, dipeptida găsită în sânge
Cifrele de structură și de gelatină: sinteză din Marine Drugs, 2025. Masa dipeptidei Pro-Hip e calculată din formula ei, C10H16N2O4.

Ce s-a măsurat efectiv în sângele oamenilor
și în ce cantitate
În 2005, o echipă condusă de Iwai a publicat în Journal of Agricultural and Food Chemistry prima identificare clară a peptidelor de colagen în sângele uman. Voluntari sănătoși au postit 12 ore și apoi au băut hidrolizate de gelatină, între 9,4 și 23 de grame, obținute din piele de porc, din picioare de pui și din cartilaj.
Înainte de ingestie, hidroxiprolina în formă peptidică era practic absentă din sânge. După ingestie a urcat la 20 până la 60 de nanomoli pe mililitru de plasmă, a atins vârful la una până la două ore și scăzuse la jumătate din vârf până la ora a patra. Componenta majoritară a fost identificată ca Pro-Hip, prolină legată de hidroxiprolină. Alături de ea, în cantități mici dar reale: Ala-Hip, Ala-Hip-Gli, Pro-Hip-Gli, Leu-Hip, Ile-Hip și Fen-Hip.
Cinci ani mai târziu, Ichikawa și colegii au pus aceleași peptide pe un aparat de spectrometrie de masă în tandem și le-au numărat una câte una. Nouă peptide cu hidroxiprolină, toate cuantificate. Pro-Hip a ieșit la o concentrație maximă de 60,65 nanomoli pe mililitru, cu o abatere standard de 5,74. Restul de opt s-au aliniat mult mai jos, de la 23,84 până la 0,67.
Nouă peptide cu hidroxiprolină, cuantificate în același laborator, prin aceeași metodă. Apasă ca să compari Pro-Hip cu a doua din clasament și apoi cu ultima.
Sursa: Ichikawa și colab., International Journal of Food Sciences and Nutrition, 2010, cuantificare prin spectrometrie de masă în tandem. Benzile sunt o reprezentare a rezultatului măsurat, nu o măsurătoare a sângelui tău.
Autorii notează, în aceeași lucrare, că nivelul de peptide cu hidroxiprolină din plasmă e substanțial mai mare decât cel observat după administrarea altor peptide alimentare. Ceva din colagen trece, deci, mai ușor decât din alte proteine. Întrebarea firească e ce anume și pe unde.
Poarta prin care intră
un transportor care acceptă bucăți de doi, nu de trei
Răspunsul a venit dintr-un experiment pe vezicule de membrană din intestin de porc, publicat în 2007 de Aito-Inoue și colegii. Ei au urmărit ce se întâmplă cu tripeptida Gli-Pro-Hip, una dintre cele mai frecvente secvențe din colagen, exact la marginea celulei.
Verdictul e categoric: Gli-Pro-Hip nu traversează membrana apicală în formă întreagă. O enzimă fixată pe marginea celulei, aminopeptidaza N, taie glicina din capăt. Ce rămâne, dipeptida Pro-Hip, intră în celulă prin PEPT1, un transportor cuplat cu protoni. Se știe că e PEPT1 pentru că transportul a fost blocat de o peptidă concurentă, Gli-Pro, și pentru că depinde de pH.
Nu există o poartă pentru proteine întregi. Există o poartă pentru bucăți de doi și de trei aminoacizi, iar Pro-Hip are norocul rar de a fi și de mărimea potrivită, și foarte rezistentă la enzimele care ar tăia-o mai departe.
Rezistența aia e a doua jumătate a explicației. Aceiași autori arată că Pro-Hip e greu de rupt de proteazele de la suprafața mucoasei intestinale. Majoritatea dipeptidelor alimentare sunt desfăcute în aminoacizi liberi înainte să ajungă departe. Pro-Hip nu. Din cauza asta apare în sânge ca dipeptidă și nu ca doi aminoacizi separați, iar din cauza asta se poate măsura.
Ce face mai departe e întrebarea deschisă. Un studiu din 2009 al lui Shigemura a pus Pro-Hip, la 200 de nanomoli pe mililitru, peste discuri de piele de șoarece ținute în cultură, fără ser. După 72 de ore, numărul de fibroblaste care migraseră din piele pe placă era semnificativ mai mare, iar efectul a dispărut când s-a adăugat mitomicină C. Pe gel de colagen, creșterea fibroblastelor a urmat doza, între 0 și 1.000 de nanomoli pe mililitru. Piele de șoarece, într-o farfurie. Nu e același lucru cu pielea ta și autorii nu pretind că ar fi.
Acidul hialuronic și cifra 1000
ce descrie ea, de fapt
Acidul hialuronic nu e o proteină și nu are nicio legătură structurală cu colagenul. E un polizaharid: o unitate dublă de acid D-glucuronic și N-acetilglucozamină, legate alternativ, repetată de mii de ori. O unitate cântărește circa 379 de daltoni. Spre deosebire de restul familiei lui, nu poartă grupări sulfat.
Lungimea e partea neobișnuită. În țesuturile intacte, molecula depășește de obicei 1.000 de kilodaltoni, ceea ce o pune printre cele mai mari molecule din corp. Pielea ține aproximativ jumătate din tot acidul hialuronic din organism, iar reînnoirea e surprinzător de rapidă pentru o componentă de matrice: timpul de înjumătățire merge de la o jumătate de zi la câteva zile.
Acum, cifra. Formularea „leagă până la de o mie de ori greutatea sa în apă” circulă în literatura de specialitate ca descriere a polimerului și apare exact așa, cu litere, într-o sinteză publicată în Marine Drugs în 2023. E o proprietate atribuită lanțului lung de acid hialuronic din matricea dintre celule, acolo unde molecula are milioane de daltoni și se comportă ca un burete deschis.
Deci cifra descrie molecula, nu o doză. Ea spune cât de mult spațiu ocupă un lanț de acid hialuronic în apă, nu ce se întâmplă cu 100 de miligrame de pudră după ce le înghiți. Sunt două afirmații diferite, iar în mai toate textele de pe internet se prezintă ca una singură.
Despre a doua, cea cu înghițitul, există măsurători. Un studiu randomizat, dublu orb, publicat în Nutrients în 2021, a dat 120 de miligrame de acid hialuronic pe zi, timp de 12 săptămâni, la 40 de adulți sănătoși între 35 și 64 de ani, contra placebo. S-au măsurat riduri, conținutul de apă din stratul cornos, pierderea de apă prin piele și elasticitatea, iar diferențele față de placebo au apărut la săptămâna 8 și la săptămâna 12.

Ce au măsurat studiile pe piele
și ce spun chiar autorii lor
Două studii din 2014 sunt cele citate cel mai des, ambele conduse de Proksch. În primul, 69 de femei între 35 și 55 de ani au primit 2,5 sau 5 grame de hidrolizat de colagen pe zi, sau placebo, timp de 8 săptămâni, câte 23 în fiecare grup. Elasticitatea pielii, măsurată cu aparatul, a ieșit semnificativ mai bună decât la placebo în ambele grupuri cu colagen. La hidratare și la pierderea de apă prin piele s-a văzut o influență pozitivă într-o subanaliză, dar diferența nu a atins pragul de semnificație statistică. Autorii scriu asta explicit.
În al doilea, 114 femei între 45 și 65 de ani au primit 2,5 grame dintr-o peptidă de colagen specifică, sau placebo, tot 8 săptămâni. Volumul ridurilor din jurul ochilor a scăzut cu 20% față de placebo, iar în biopsiile prin veziculă de aspirație s-au măsurat cu 65% mai mult procolagen de tip I și cu 18% mai multă elastină. Fibrilina a crescut cu 6% și acolo diferența nu a fost semnificativă.
Peste ele s-au așezat meta-analizele. Cea din 2021 a adunat 19 studii randomizate, 1.125 de participanți între 20 și 70 de ani, dintre care 95% femei, cu rezultate favorabile față de placebo la hidratare, elasticitate și riduri. Cea din 2023 a mers la 26 de studii și 1.721 de participanți, cu efecte semnificative la hidratare și la elasticitate, și cu o observație pe care merită să o citești mai atent decât concluzia: autorii au identificat mai multe surse de distorsiune în studiile incluse și cer studii randomizate mari înainte de a considera subiectul închis.
Ce e util de reținut din tot lotul: măsurătorile s-au făcut cu aparate pe piele, nu în oglindă; dozele au fost în grame și au mers 8 până la 12 săptămâni; iar preparatele testate au fost peptide specifice, nu colagen în general. Despre firul de păr, care are alt ceas și alte studii, am scris în articolul despre colagen hidrolizat și creșterea părului.
Dacă ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de orice supliment care conține vitamina A preformată, adică retinil acetat sau retinil palmitat. E o recomandare veche și serioasă, iar produsele pentru păr și piele conțin adesea vitamina A. Dacă ai alergie la pește sau la fructe de mare, colagenul marin nu e pentru tine: e o proteină de origine marină, oricât de mărunt ar fi tăiată. Iar dacă iei un tratament cronic, întreabă medicul sau farmacistul înainte, nu după.
Ce scrie pe eticheta noastră
la rândul de colagen
La noi, cifrele astea stau pe Full-beauty. O porție de 2 capsule aduce 800 mg de colagen marin hidrolizat, peptide din piele de pește, tipurile I și III, tăiate enzimatic până la masă moleculară mică, plus 100 mg de acid hialuronic sub formă de hialuronat de sodiu obținut prin fermentație, nu de origine animală. Lângă ele, 100 mg de extract de bambus standardizat la 50% siliciu, 100 mg de L-metionină, și partea de vitamine și minerale: zinc, vitamina E, vitamina A, B6, biotină și B12. Zece active, fiecare cu doza trecută pe etichetă, fără amestecuri proprietare.
Zincul și biotina contribuie la menținerea sănătății părului și a pielii.
Unde se potrivește în articolul ăsta: cei 100 mg de acid hialuronic sunt în aceeași zonă cu cele 120 de miligrame pe zi folosite în studiul din 2021, iar peptidele de colagen sunt deja tăiate, adică partea de hidroliză despre care am vorbit e făcută înainte să ajungă la tine.
Un sfat practic: capsulele se iau la masă, cu apă, pentru că formula conține vitamina A și vitamina E, amândouă liposolubile, iar grăsimea din mâncare ajută la absorbția lor. Ora din zi nu contează, obiceiul da. Dacă mai iei și altceva, am pus orarul cap la cap în ce suplimente nu se iau împreună, iar despre ce altceva se uită lumea când vede fire de păr în perie am scris în îmi cade părul, ce să iau.
Dacă tot subiectul te-a prins, mai e o proteină care se rupe în drum și despre care merită citit: imunoglobulina G din colostrul bovin. Aceeași întrebare, alt răspuns.
Întrebări
frecvente
Că a fost tăiat. Colagenul din piele de pește iese din materia primă ca o moleculă de circa 300.000 de daltoni, practic insolubilă. Întâi se denaturează, adică cele trei lanțuri răsucite se desfac în lanțuri separate, și se obține gelatină, între 3.000 și 200.000 de daltoni. Apoi enzimele taie mai departe, până la peptide scurte. Cuvântul „hidrolizat” descrie treapta a doua, nu o calitate a materiei prime.
Meta-analiza din 2023, 26 de studii randomizate și 1.721 de participanți, a găsit că efectul asupra hidratării pielii a variat în funcție de sursa colagenului, dar la elasticitate nu a existat nicio diferență semnificativă între surse, p egal cu 0,21. Deci sursa a despărțit rezultatele la o măsurătoare și nu le-a despărțit la cealaltă. Diferența reală dintre ele e alta: compoziția în aminoacizi și temperatura la care se topește.
Cifra circulă în literatura științifică ca descriere a polimerului și apare așa, cu litere, într-o sinteză din 2023: până la de o mie de ori greutatea sa în apă. Descrie lanțul lung de acid hialuronic din matricea dintre celulele pielii, unde molecula depășește de obicei 1.000 de kilodaltoni. Nu e o măsurătoare făcută pe conținutul unei capsule și nu spune nimic despre cât ajunge unde.
Sunt două ceasuri diferite și merită ținute separat. Peptidele de colagen ating vârful în plasmă la una până la două ore după ce le înghiți și scad la jumătate până la ora a patra. Studiile care au măsurat piele, nu sânge, au durat între 8 și 12 săptămâni și au raportat diferențe față de placebo abia după săptămâna a patra. Ora de vârf din sânge nu prezice nimic despre a doua.





Comments (0)
There are no comments for this article. Be the first one to leave a message!